Ma numesc Norbert Hauser si sunt un om pasionat de frumos, un spirit foarte pretentios si perfectionist, avand cultul covoarelor de calitate. Am creat acest spatiu, special amenajat pentru pasiunea mea – Galeria Buhara.
Locul in care am expus si am pus la dispozitia dumneavoastra, opere de arta unicat, covoare originale atent alese si pastrate.
Covoare orientale
Colectionez de peste 20 ani covoare orientale, adevarate bijuterii tesute, incercand sa inteleg lumea din care provin, sa descifrez mesajul cultural pe care il transmit.
Pasiunea mea nu este straina de istoria mea personala; e strans legata de traditia unui loc in care imi aflu radacinile: orasul Brasov. Biserica Neagra din Brasov adaposteste un adevarat tezaur: aproximativ 110 covoare expuse pe pereti si in strane.
Ne putem intreba cum au ajuns aceste covoare orientale, provenite din lumea islamica, mai precis din Imperiul Otoman, sa decoreze interiorul unei biserici crestine. Raspunsul il gasim in documentele vechi care vorbesc despre nenumaratele covoare orientale importate in Europa, unde moda lor a durat mai multe secole. A darui un covor oriental bisericii cu ocazia unui eveniment special sau prin testament era un gest pe care cetatenii instariti ai burgului transilvan il faceau adeseori. Multimea covoarelor turcesti, unele covoare de rugaciune, cu o cromatica vie, contrastand cu peretii de piatra au ajuns sa estompeze austeritatea, impusa de iconoclasmul Reformei.
La sfarsitul sec. al XVIII-lea si la inceputul sec. al XIX-lea s-a pierdut din aprecierea acordata acestor piese de arta textila, insa in acelasi timp cunoscatorii le-au descoperit estetica si au inceput sa le colectioneze. Cumparatorii au pornit sa cutreiere Transilvania si au pradat multe colectii. Datorita pozitiei mai conservatoare insa, comunitatile bisericesti sasesti care aveau un numar considerabil de covoare au avut mai putin de suferit de pe urma acestei tendinte decat, de exemplu, multe biserici reformate maghiare sau decat aristocratii in ale caror case putea fi gasit de asemenea un numar considerabil de covoare orientale. Abia in sec. XX am fost informati in legatura cu vanzarea covoarelor din bisericile sasesti.
Intr-un raport de inventar al Bisericii Negre din anul 1830 erau mentionate doar 39 de covoare, dar la sfarsitul secolului erau peste 110. Pentru ca nu exista documente scrise, acest fapt s-ar putea explica doar prin trecerea neconsemnata a covoarelor din posesia breslelor dupa dizolvarea acestora (in 1876) si a persoanelor private in posesia bisericii.
La sfarsitul sec. al XIX-lea, Prezbiteriul (Consiliul Bisericesc) al Bisericii Negre il insarcina pe profesorul de arte E. Kühlbrandt cu inventarierea obiectelor de arta ale bisericii, printre care si a covoarelor. Kühlbrandt intra in legatura cu cel mai renumit expert in covoare al vremii, Prof. A. Riedl din Viena, care recunoscu valoarea colectiei si indemna spre o depozitare propice si specializata. In tot acest timp, in alte locatii, covoarele erau depozitate si scoase la licitatii publice. Marea expozitie de mestesug din Budapesta, 1914, unde au fost trimise si 39 de covoare din Brasov, a contribuit la cresterea interesului pentru produsele de arta exotice. Cu aceasta ocazie, covoarele au fost spalate pentru prima oara si restaurate partial. Astazi colectia cuprinde 156 de exemplare, printre care si fragmente.
Multe din covoarele expuse in Biserica Neagra au modele care se regasesc in picturile lui Holbein. Datorita acestor frumuseti care impodobesc spatiul sacru al bisericii, si a impulsionarii de catre prietenul meu Michael Johannes Theokrates Fernolend, am simtit intr-o buna zi imboldul si atractia fata de covoarele pretioase asemeni unor bijuterii sau opere de arta.
